Hristos a înviat! Acum câteva zile creștinii ortodocși au sărbătorit Paștele. Paștele reprezintă una dintre cele mai importante sărbători anuale creștine – Învierea lui Iisus Hristos. O sărbătoare care pentru mine înseamnă trezirea din nou la viață, un nou început, o nouă speranță.
Doar ce am încheiat perioada înscrierilor pentru Grădinița Avanti. În primul rând vreau să mulțumesc tuturor părinților care mi-au oferit din timpul lor și s-au înscris la aceste interviuri. A fost o bucurie și o plăcere să stăm de vorbă și să ne cunoaștem mai bine.
Vă mărturisesc că înainte de a da drumul la înscrieri mi-am setat o intenție. Aceasta suna în felul următorul:
Fie ca la aceste interviuri să se înscrie sau să ajungă doar acei părinți care își doresc cu adevărat o educație de calitate pentru copiii lor și
înțeleg valoarea în timp pe care această educație o va aduce.
Scopul meu a fost clar definit încă de la începutul călătoriei. Și apoi am creat acel formular de interviuri. Și am așteptat… Bineînțeles că o mie de gânduri, idei, provocări mi-au trecut prin minte, dar în același timp, în inimă simțeam o emoție puternică de bucurie…în sfârșit îi voi cunoaște pe acei părinți.
Rezultatele nu au întârziat să apară. Atunci când prima persoană s-a înscris la primul interviu nu vă pot exprima în cuvinte ce am simțit. Nu mai spun de primul interviu avut. A fost o întâlnire de la care am avut de învățat…de fapt de la fiecare întâlnire în parte mi-am luat lecții valoroase despre ce înseamnă să fii părinte și de câte sacrificii și eforturi este nevoie pentru a oferi copilului sau copiilor tăi ceva ce de fapt ar trebui să fie normalitate – o educație centrată pe nevoile, interesele și stadiul de dezvoltare a fiecărui Copil în parte.
Mulți părinți sau confruntat cu aceleași provocări cu care m-am confruntat și eu atunci când ești în căutarea unei instituții de învățământ care să îndeplinească câteva din dorințele sau cerințele tale ca părinte. M-am simțit solidară și am putut să înțeleg exact prin ce trec sau au trecut. Am fost acolo cu puțin timp înainte.
Am înțeles mai bine care este rolul meu ca educator în relația părinte-educator și cât de importantă este o comunicarea sinceră și deschisă. Dar această comunicare să nu fie centrată pe a scoate în evidență lucruri negative. Nimeni nu este perfect, și cu atât mai mult copiii care acum sunt în formare…acum se identifică și se definesc ca viitori adulți. Am văzut mămici cu ochii în lacrimi deoarece lucruri complet nefondate au fost spuse despre copiii lor (în sală erau și copiii și am putut să mă conving). Eu nu sunt nimeni să judec, dar lecția a fost una pe care nu o voi uita prea curând.
Am cunoscut părinți care nu s-au resemnat să caute un loc potrivit pentru Copilul lor, deși au ajuns, au studiat și au testat aproape toate ofertele de studii care există acum în Bacău. Îi admir foarte mult că nu s-au resemnat, că nu au cedat tentației: ”lasă că merge și așa – până la urmă este o grădiniță”.
Mi-a ”sărit” inima în sus de bucurie când pe ușa locației unde se desfășurau interviurile au intrat doi părinți tineri în brațe cu o fetiță în vârstă de un an. Erau foarte interesați să afle mai multe detalii, să ne cunoștem și să știe ce au de făcut pe mai departe deoarece își doresc foarte mult ca fetița lor să vină la Avanti.
Multă lume spune că tinerii din ziua de astăzi lasă de dorit. Eu niciodată nu m-am identificat cu această afirmație atât pentru mine însumi cât și pentru generațiile ce vin după mine. Acest cuplu mi-a întărit acest sentiment – există o speranță.
Vă mulțumesc tuturor și fiecăruia în parte pentru timpul acordat. Știu ce înseamnă să fii părinte și ce noi provocări apar în viața noastră de adulți o dată cu apariția acestor minuni – copiii.
Și acum să revin la scopul meu/ intenția setată pentru aceste interviuri. Aceasta a fost îndeplinită cu succes, ba mai mult a fost depășită. Mulți părinți au decis pe loc să mergem împreună mai departe și și-au înscris copiii la Avanti. A fost o surpriză minunată și în același timp o bucurie imensă. De abia aștept să începem pe 2 Septembrie 2019. 🙂
În încheiere aș dori să vă ofer o idee; o idee care sper să vă ajute pe mai departe. Una din întrebările mele din cadrul interviului era:
Cum îți vezi copilul la 24 ani? (aici mă refer la personalitate și comportament)
Mulți părinți au spus că nici nu s-au gândit atât de departe. Recunosc până de curând și eu făceam parte din aceeași categorie. Dar întrebarea mea este:
oare dacă nu te gândești la o destinație, cum vei ști că ai ajuns?
În cazul de față destinația pe care o putem avea poate fi diferită de ceea ce ne setăm noi – în sensul că un copil este unic și în realitate va deveni ce îi este dat să devină.
În schimb noi părinții avem un cuvânt mare de spus la tot ce înseamnă
valori, principii, stimă de sine, încredere, curaj și lista poate continua.
Perioada interviurilor s-a încheiat. Cu toate acestea au fost părinți care nu au reușit să ajungă și chiar și-au dorit mult să ne cunoaștem. Dacă faci parte din această categorie, te rog să faci dorința ta auzită printr-un mesaj pe pagina noastră de Facebook și vedem cum putem să găsim împreună o soluție.
