Povestea Casei Copiilor

Prima Casa dei Bambini
San Lorenzo, 1907

Povestea Casei Copiilor sau Casa dei Bambini, cum este cunoscută de fapt, a început imediat după ce Maria Montesorri preia catedra de la Clinica Universitară de la Roma unde, pe baza observării copiilor cu deficiențe psihice și a experienței sale, a dezvoltat o metodă pedagogică în care premiza de bază era educarea simțurilor și mai apoi a înțelegerii. A început să creeze materiale pedagogice originale care mijlocesc experimentarea prin intermediul simțurilor, concepând și o noua metodă de învățare a scrierii și a citirii.

Rezultatele la examene obținute de copiii cu deficiențe, care învățaseră după metoda ei au fost cel puțin la fel de bune cu cele obținute de copiii normali, fără deficiențe, dar care învățau în sistemul tradițional.

În acel moment Maria Montessori a început să pună sub semnul întrebării metoda tradițională de învățare, din moment ce copiii fără deficiențe obțineau rezultate atât de slabe, născându-se în ea dorința de a-și aplica metoda la copiii cu potențial normal.

Prima ocazie i s-a oferit atunci când proprietarii unei societății de construcții care se ocupa cu reabilitarea unui cartier sărac din Roma au întrebat-o dacă le-ar putea recomanda un pedagog care să se ocupe de copiii familiilor sărace din cartier pentru că aceștia îi deranjau în timpul lucrului. A fost momentul mult asteptat de Maria Montessori de a-și aplica metoda cu copiii normali, ocupându-se personal de educarea acestora în gradinița pe care a numit-o “Casa dei bambini”. Rezultatele obținute au depășit mult propriile-i așteptări, iar observarea zilnică a copiilor a dus la perfecționarea și rafinarea metodei, astfel încât tot ceea ce ea a creat s-a confirmat de-a lungul unui secol, fiind actuale și astăzi. Aceste rezultate spectaculoase nu au trecut neobservate; curând, presa internațională scria despre marile succese pedagogice din San Lorenzo.

Casa dei Bambini, un nou început pentru copiii din întreaga lume

Prima Casa de Bambini a fost un succes, a doua fiind deschisă în primăvara anului 1907. Copiii incluși în program au continuat să manifeste concentrare, atenție și autodisciplină spontană, iar aceste clase au început să atragă atenția unor dascăli importanți, jurnaliști și personalități publice.

În toamna anului 1908 existau cinci Case dei Bambini, patru în Roma şi una în Milano. Copiii dintr-o Casa dei Bambini făceau progrese extraordinare, şi curând copii de 5 ani scriau şi citeau. Veştile despre noua abordare a Mariei Montessori s-au răspândit rapid, iar vizitatorii veneau să vadă cu ochii lor cum obţinea ea aceste rezultate. În decurs de un an, partea vorbitoare de limbă italiană a Elveţiei a început să-şi transforme grădiniţele în Case dei Bambini, începând astfel răspândirea noii abordări educaţionale.

„Nu am inventat o metodă de educaţie, pur şi simplu le-am dat unor copii mici şansa de a trăi”

Maria Montessori