Ieri, în urma discuției avute cu două prietene, am rămas cu următorul mesaj:
”Acum stau acasă și petrec mult mai mult timp cu al meu copil. Mă bucur enorm, doar că îți spun sincer că mă simt extenuată. Sunt mereu în căutare de idei privind activități interesante pentru a-i capta atenția. Zi-mi, te rog, ce să mai fac să îl/o țin ocupată?”
Și au perfectă dreptate. Este destul de dificil să cauți mereu activități. Dar oare să descoperi mereu activități ar fi la fel de dificil?
În activitatea sa, un astronom ține ocupate planetele sau este exact viceversa? În timp ce astronomul este static în fața telescopului său și observă planetele , acestea sunt active și îl ”țin ocupat”.
La fel ca un astronom,
Rolul Adultului în activitățile unui Copil este unul mai mult pasiv, decât activ.
Noi am crescut cu aceste idei în care Adultul este activ și oferă ceva de făcut Copilului, în timp ce acesta din urmă stă liniștit și face. Doar că, exact ca în cazul prietenelor mele, la un moment dat, se ajunge la extenuare și o dată cu aceasta se naște și sentimentul de eșec, neputință.
Te aud spunând: ”Hm…dar va fi haos. Ești sigură de ceea ce spui.” Și ai perfectă dreptate și în această situație.
Doar că, la început este important ca pasivitatea să se îmbine armonios cu activitatea, Va fi un mic haos la început., dar, cu timpul, el se va diminua și îți va crea posibilitatea să observi interesul Copilului și să distingi între acțiuni ce trebuie prevenite/intervenit și acțiuni ce trebuie doar observate.
Recunosc că la început, când am ales să plec pe acest nou stil de viață ce Pedagogia Montessori îl oferă, atât eu, soțul meu cât și casa în care locuim cu greu am făcut față avalanșei de energie numită Copii.
O Viață ordonată necesită pregătire și ghidare.
Dar mai bine îți ofer un exemplu de îmbinare armonioasă pentru a înțelege la ce mă refer.
Ieri a fost o zi de ordine și curățenie pentru noi. Dis de dimineață m-am trezit cu această idee, doar că ai mei copiii au avut alte planuri. Au început să îți scoată jucăriile, puzzle-uri, cărțile și să transforme aproape toată casa în ”camera lor de joacă”. Atunci când stai zile bune în casă, ai tentația să mai încalci anumite reguli.
Eram în minunata situație în care eu, Adultul, doream curățenie, ei, Copiii doreau joacă și jucării peste tot. Bineînțeles că nu aveam nici o idee de activitate în acel moment ce îi putea ține ocupați măcar 20 de secunde, așa că am tras aer adânc în piept și am luat cu mare grijă aspiratorul și l-am dus în prima cameră vizată pentru curățenie – camera copiilor 🙂
Imediat ce au văzut că am scos aspiratorul, se aud glasurile lor cristaline ”vreau și eu, vreau și eu”.
În gândul meu eram ”Yupiii…am găsit ceva de făcut”. Împreună am asamblat aspiratorul – eu ghidându-i sau arătându-le ce să facă și fiecare, pe rând, punând în acțiune mișcările noi descoperite.
După ce aspiratorul era pregătit, am privit puțin podeaua: erau multe jucării, obiecte ce ne împiedicau să ne desfășurăm treaba. Și iată cum ”apare” și prima activitate pe ziua de astăzi:
- Să învățăm să clasificăm
Noi am folosit toate jucăriile din dotare, dar poți să folosești cărți de diferite mărimi, sticle de diferite dimensiuni, păhărele de iaurt de culori și mărimi diferite etc.
La început am grupat toate jucăriile pe categorii: jucării de pluș, puzzle-uri, cărți, mașini. Apoi, în fiecare categorie, le-am arătat copiilor cum să aranjeze obiectele de la cel mai mic (începând din partea stângă) la cel mai mare (la dreapta). Eu am început dar apoi i-am lăsat pe fiecare să continue în categoria aleasă pentru aranjare, fără a mai interveni.
După ce fiecare a terminat aranjarea, le-am sugerat să le mute pe un raft sau într-un sertar, provocându-i, în joacă și cu mult umor, să le așeze exact la fel în celălalt loc.
În final, toate obiectele au fost așezate la locul lor, dar nu oricum ci de la cel mai mic la cel mai mare.
Activitatea s-a desfășurat eu fiind Observator pasiv iar ei ”muncitori” activi.
Ca o dezvoltare a acestei activități puteți introduce copiilor noțiune de ”ușor” și de ”greu” și puteți face o clasificare funcție de acest specific – de la cel mai ușor la cel mai greu.
Nu uita: focusul în acest moment de început este desfășurarea și finalizarea acțiunii de către Copil/Copii; perfecțiunea activității (să fie exact în ordinea care trebuie) va fi o provocare ulterioară. 🙂
După ce podeaua noastră a fost pregătită, înainte de a trece la treabă, am făcut un plan ce cuprinde: care este ordinea în care fiecare preia aspiratorul și care este bucata de acțiune a fiecăruia. Un mic detaliu care face o mare diferență 🙂
Ce zici, nu-i așa că este simplu să descoperi activități? 😀 Ingredientul principal este să fim prezente și atente la ce ne oferă mediul.
Dar, după atâta ”joacă”, foamea a venit. Am așezat la loc, exact cum era înainte, aspiratorul, mulțumindu-i că ne-a ajutat să facem curat în căsuța noastră și am plecat voioși la bucătărie.
Aici, am avut nevoie, din nou de ajutorul Copiilor, și iată cea de a doua activitate:
- Dansul lingurilor
Pentru această activitate noi am folosit o lingură, o linguriță, două boluri și punga de orez. Mai puteți folosi cu succes, linte, paste mici (de exemplu: melcișori), boabe de cafea, năut etc. Pentru fiecare categorie de aliment folosit sunt necesare două recipiente.
Am așezat bolurile în fața Copilului și i-am arătat cum să transfere cu lingura orez din pungă în unul din boluri. Am efectuat 2 – 3 mișcări, după care am rugat-o să umple bolul cu orez. Când m-a anunțat că a terminat, i-am zâmbit duios și i-am spus că aș avea nevoie să transfere o parte din orez în celălalt bol gol, dar să folosească, de această dată lingurița.
Cam până aici a fost intervenția mea. Apoi Copilul a continuat să transfere dintr-o parte într-alta bobițele fără să îmi mai spună că a terminat. A început să îți creeze singură o activitate, o activitate care prezenta interes. Eu am observat cum transfera fie câte o boabă, fie mai multe, cum le turna mai de sus sau mai de jos, fiind atentă atât la cădere cât și la zgomotul produs etc.
Dacă în cazul tău, mai este nevoie de încă puțină intervenție din partea ta, focusul este să alternezi, ca într-un dans, folosirea lingurii sau a linguriței în timpul activității, pentru a-i stârni interes și pentru a-i capta atenția. Ai încredere că acest lucru se va întâmpla și încearcă să îți menții calmul pentru a putea intra în dans 🙂
La final, am luat orezul așezat cu grijă în cele două boluri și l-am pus la umflat, spunându-i celei mici că îl vom pregăti într-o altă zi.
Atenție: Important este ca activitatea desfășurată de Copil să aibă în primul rând o finalitate, iar aceasta să fie una utilă. Altfel îi transmiți un mesaj clar că ceea ce el/ea face nu are nici un folos și cu timpul vei vedea că ajutorul lui va dispărea.
Ultima activitate cu care noi ne-am distrat ieri a fost legată de o cutie de plastilină:
- Cum să modelăm plastilina
Pentru această activitate noi am folosit o cutie de plastilină de diferite culori și 6 capace de borcane de 800 g (câte culori de plastilină sunt).
Înainte de a începe activitatea, cu o fermitate plină de blândețe le-am spus: este foarte important să păstrăm cele 6 culori de plastilină.
Mai întâi Adultul își alege o culoare și o frământă în palme pentru a o înmuia și a forma o bilă. Încurajează Copilul să repete acțiunea cu o culoare distinctă.
După ce toate bilele sunt făcute așezați-le în fața voastră. Apoi, alege o bilă și rupe o bucățică. Este important ca al tău Copil să vadă cât ai rupt. Din bucățica ruptă formează o bilă de mărime mai mică. Așeaz-o în fața bilei mai mari. Încurajează copilul să procedeze la fel cu celelalte culori.
Sugerează-i să continue să facă bile mai mici din fiecare culoare, în timp ce tu privești. Când s-au adunat câteva bile de o culoare, poți lua capacul și să așezi bilele în el.
Ușor și discret te retragi și admiri ce se întâmplă – observă energia în mișcare. La un moment dat eu chiar am reușit să îmi iau o carte și să citesc câteva rânduri. Bineînțeles că aveam un ochi în carte și un ochi la ceea ce ei făceau.
Probabil vă întrebați dacă au amestecat plastilina: ei bine, au avut câteva tentații, dar imediat și-au amintit unul celuilalt ceea ce le-am spus la început. 🙂
Dacă nu ar fi fost cazul, acesta ar fi fost un moment în care aș fi intervenit cu blândețe pentru a participa și eu din nou la activitate având ca focus să le reamintesc regula jocului: este necesar ca bucățile de plastilină să rămână individuale.
Te încurajez să creezi mereu situații de învățare și să experimentezi rolul de Observator.
Cu profundă recunoștință,
Raluca
