Educatorul Montessori – ghidul copilului pe traseul vieții

În articolul de astăzi aș dori să vă vorbesc despre importanța educatorului în dezvoltarea copilului. Acum mai bine de 100 de ani, Maria Montessori a definit acest educator ca un ghid care conduce copilul pe traseul spre viața de adult.

Părintele este în mod evident primul educator, primul învațător, primul profesor și își va păstra rolul pentru tot restul vieții.

Educatorul urmează părintelui în “ierarhia” rolurilor din procesul de educație, încurajând dezvoltarea intelectuală, emoțională și socială a copilului în timpul anilor de formare. Educația pe care educatorii, dar și toate celelalte cadre didactice, o conferă copilului joacă un rol cheie în determinarea perspectivelor de viitor ale acestuia.

Ca părinte, este nevoie să gășești un educator căruia trebuie să îi acorzi  încredere astfel încât să împarți o responsabilitate imensă: cea de educare și cimentare a unor concepte definitorii pentru întreaga viață a copilului.

Așa cum am menționat într-un paragraf anterior, Maria Montessori vede rolul de educator ca cel al unui ghid; un ghid ce îl conduce pe copil pe noi trasee, pășind alături de el într-o călătorie și nu în fața sa. Și ce este la fel de important este că, pe acest drum, el îl menține în siguranță.

”Copiii au nevoie de ceva mai mult decât iubirea și protecția adulților pentru a duce la capăt această dublă sarcină de adaptare și construire. Au nevoie de ajutorul lor activ.”

(Mario Montessori, Jr., Education for Human Development, Cap.1, p. 6)

Mario Montessori, fiul Mariei Montessori, spunea că există trei atitudini de bază ale adultului cu privire la copil:

  1. Încrederea în copil
  2. Atitudinea iubitoare – ca adult, e nevoie să o arăți pentru ca un copil să o simtă , alături de acea siguranță de a face lucruri
  3. Modestia (umilință) – nu trebuie privită ca o atitudine negativă; e nevoie să privești în fiecare copil potențialul unei ființe ce poate transforma societatea

Copilul este oglinda reacțiilor adulților. În reacțiile noastre, mimica noastră, acesta poate vedea cum este perceput – dacă este bun, acceptat, iubit, capabil. Așadar trebuie să îi transmitem aceste lucruri copilului, întărindu-i convingerea prin încrederea oferită acestuia, de a face lucruri.

Am să vă prezint trei reguli de bază în comportamentul educatorului Montessori ce se pot aplica cu ușurinţa și în comportamentul părinţilor:

  • niciodată să nu interveniți în activitățile copilului, chiar dacă nu le înțelegeți – îl lăsăm să termine activitate mai ales dacă este concentrat și execută activitatea în mod pozitiv, constructiv
  • să vorbiți cu voce clară ce intenționați să faceți, folosind cuvinte ce permit miliardelor de neuroni din creierul copilului să facă legături;
  • folosiți un vocabular bogat, precis
  • folosiți o frazare repetitivă sau asemănătoare pentru a permite copilului înțelegerea mesajului transmis (ex: urmează să-ți șterg nasul, să te curăț pe haină, să te spăl pe cap etc.) .Vi se întâmplă de multe ori să faceți ceva și vedeți că el are o reacție ciudată pe care nu o puteți înțelege. Gândiți-vă pentru un moment – uneori poate fi chiar șocant să ți se facă ceva fără să ți se spună; să fii luat prin surprindere.
  • lucrăm cu copilul, nu pentru copil – colaborarea. Aceasta duce către independență și demnitate, transmițându-i copilului că îl respecți îndeajuns de mult încât să-i explici, să lucrezi și să colaborezi cu el.

O acțiune pedagogică eficace asupra unor copii fragezi trebuie să constea în a-i ajuta să înainteze pe căile independenței, în sensul de a-i iniția în acele prime forme de activitate care să-i facă în stare să se ajute singuri și să nu fie o povara pentru alții din cauza incapacității lor. A-i ajuta să învețe să umble fără ajutor, să fugă, să sară, să coboare scările, să ridice obiecte căzute, să se îmbrace și să se dezbrace, să se spele, să vorbească pentru a-și exprima clar nevoile, să se silească să-și implinească singuri dorințele – iată educația independenței.

(Descoperirea copilului, cap. 3, pag. 98, Maria Montessori)

Dacă nu vom ajuta copiii să se ajute pe ei înșiși, nu vor avea o adaptare corespunzătoare și nici noi, adulții, nu vom trece prin acea transformare de care avem nevoi. Ajutându-i pe copii începem să prioritizăm lucrurile, în ordinea importanței.

Dacă ți-a plăcut articolul meu și vrei să afli și alte idei despre cum să crești un Copil Lider, te invit să te abonezi la articolele de pe blog cu ajutorul notificărilor.

Sursa foto>https://montessori-ami.org/about-montessori/montessori-educators

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *