Cine este Maria Montessori?

Maria Montessori
Prima femeie medic din Italia
Maria Montessori se naște pe 31 august 1870 în Chiaravalle, Italia, fiind prima femeie din Italia care a studiat Medicina. Tatăl său s-a opus acestui plan – facultatea de medicină era un domeniu exclusiv masculin – şi iniţial admiterea Mariei a fost respinsă de Decan. Cu toate acestea însă, ea nu a fost însă descurajată, spunându-i profesorului la finalul interiviului în urma căruia a fost respinsă „Eu ştiu că voi deveni medic” și, cu intervenția Papei Leon al XIII-lea, începe Facultatea de Medicină unde, nu iese în evidenţă doar datorită faptului că era femeie, ci şi pentru că era foarte hotărâtă să cunoască perfect domeniul. Bursele câştigate, alături de banii primiţi pentru meditaţii, i-au permis să plătească majoritatea taxelor de studii medicale. Nu i-a fost uşor la Facultatea de Medicină. S-a confruntat cu prejudecăţi din partea colegilor ei şi a fost nevoită să lucreze singură la disecţii, din moment ce acestea nu se puteau face în clase mixte. Dar ea era o studentă conştiincioasă şi pe 10 iulie 1896 a devenit prima femeie calificată ca medic din Italia, cunoscută în întreaga ţară. A fost angajată imediat în Spitalul San Giovanni ataşat Universităţii. În acelaşi an a fost rugată să reprezinte Italia la Congresul Internaţional pentru Drepturile Femeilor ţinut la Berlin, iar în discursul său a susţinut teza reformelor sociale, argumentând că femeile ar trebui să primească aceleaşi salarii ca bărbaţii. Un reporter care relata evenimentul a întrebat-o cum reacţionau pacienţii săi faţă de o femeie medic, iar ea a răspuns: „... ei îşi dau seama intuitiv atunci când cuiva îi pasă de ei... Doar clasele superioare au prejudecăţi faţă de o femeie care duce o viaţă utilă.”

În noiembrie 1896 Maria Montessori a adăugat ocupaţiilor sale pe aceea de asistent chirurg la Spitalul Santo Spirito din Roma. Mare parte din munca ei era dedicată săracilor şi în special copiilor. Ca medic a fost remarcată pentru felul în care „trata” pacienții, asigurându-se şi că aveau caldură şi erau bine hrăniţi, pe lângă faptul de a fi diagnosticaţi şi trataţi. În anul 1897 a intrat ca voluntar într-un program de cercetare la clinica psihiatrică a Universităţii din Roma, aici lucrând alături de Giusseppe Montesano, de care avea să se îndrăgostească. În anul 1898 munca Mariei Montessori cu copiii insitituţionalizaţi a început să câştige mai multă recunoaştere. La cei 28 de ani de ani ai săi, ea s-a adresat Congresului Medical Naţional din Torino, unde a susţinut teoria controversată conform căreia lipsa îngrijirii adecvate a copiilor retardaţi şi tulburaţi era cauza delincvenţei acestora. Elaborând pe aceeaşi temă, ea s-a adresat Congresului Naţional Pedagogic în anul următor, prezentând o viziune a progresului social şi economiei politice izvorâte din măsuri educaţionale. Acest concept al reformelor sociale prin educaţie s-a dezvoltat şi maturizat în gândirea Mariei Montessori pe tot parcursul vieţii sale.

Implicarea Mariei Montessori în Liga Naţională pentru Educaţia Copiilor Retardaţi a dus la numirea sa în postul de co-director, împreună cu Giusseppe Montesano, al unei noi instituţii numită Şcoala Ortofrenică. Şcoala prelua copii cu un larg spectru de tulburări şi s-a dovedit a fi un punct de cotitură în viaţa Mariei Montessori, schimbând accentul identităţii sale profesionale de la medic la educator. În 1901 Maria Montessori a plecat de la Şcoala Ortofrenică pentru a se dedica propriilor studii de filozofie a educaţiei şi antropologie. În 1904 a acceptat un post de lector la Şcoala Pedagogică a Universităţii din Roma, pe care l-a deţinut până în anul 1908. Într-unul din cursurile sale le-a spus studenţilor: Subiectul studiilor noastre este umanitatea; scopul nostru este de a deveni profesori. Ei bine, ceea ce defineşte un profesor este iubirea pentru copil; iar că acestă iubire transformă datoria socială a educatorului în conştiinţa mai înaltă a unei misiuni.”

Casa dei Bambini
Casa Copiilor
Maria Montessori a îmbrăţişat oportunitatea de a lucra cu copii normali şi, aducând din materialele educative dezvoltate de ea la Şcoala Ortofrenică, a înfiinţat prima ei Casa dei Bambini – sau Casa Copiilor – care s-a deschis pe 6 ianuarie 1907.  A fost organizată o mică ceremonie de deschidere, dar puţini aveau vreo aşteptare din partea acestui proiect. Maria Motessori simţea altfel: „Am avut un sentiment ciudat care m-a făcut să anunţ emfatic că acesta este începutul unei iniţiative despre care va vorbi într-o zi întreaga lume.” 

Maria Montessori a organizat diverse activităţi si a aranjat materiale în mediul copiilor, dar le-a păstrat doar pe acelea care le trezea interesul. Ceea ce Maria Montessori a ajuns să înţeleagă este că acei copii plasaţi într-un mediu în care activităţile sunt proiectate pentru a le susţine dezvoltarea naturală au puterea de a se educa singuri.

Mai târziu s-a referit la acest fapt cu numele de auto-educaţie. În 1914 ea scria „Nu am inventat o metodă de educaţie, pur şi simplu le-am dat unor copii mici şansa de a trăi”. În toamna anului 1908 existau cinci Case dei Bambini, patru în Roma şi una în Milano. Copiii dintr-o Casa dei Bambini făceau progrese extraordinare, şi curând copii de 5 ani scriau şi citeau. Veştile despre noua abordare a Mariei Montessori s-au răspândit rapid, iar vizitatorii veneau să vadă cu ochii lor cum obţinea ea aceste rezultate. În decurs de un an, partea vorbitoare de limbă italiană a Elveţiei a început să-şi transforme grădiniţele în Case dei Bambini, începând astfel răspândirea noii abordări educaţionale.

Mult mai târziu, când metoda sa educațională a devenit larg cunoscută în Italia, Europa și în întreaga lume, generând zeci și zeci de școli Montessori, Maria Montessori a călătorit foarte mult, supervizând sistemul școlilor Montessori, scriind și ținând conferințe.

„Nu am inventat o metodă de educaţie, pur şi simplu le-am dat unor copii mici şansa de a trăi”

Maria Montessori

to top button
error: Continutul acestui site este protejat prin leagea drepturilor de autor.