Educația Montessori

Un mediu pregătit

Materiale Montessori

Grupe de vârstă mixte

Libertate și disciplină

În timp ce abordarea tradiţională a educaţiei rămâne concentrată pe transmiterea  de cunoştinţe, abordarea Montessori se concentrează pe susţinerea şi sprijinirea procesului natural de dezvoltare a fiinţei umane prin înţelegerea faptului că fiinţa umană complet dezvoltată are, astfel, o mai mare predispoziţie către a învăţa lucrurile de care are nevoie pentru a deveni un membru integrat în societate, care contribuie corespunzător.

Particularități ale educației Montessori:

-s-a creat premiza conform căreia Copilul depune foarte mult efort în a se adapta lumii și mediului adultului, motiv pentru care i s-a creat un mediu propice dezvoltării lui naturale, un mediu pregătit.

-pentru a ajuta Copilul să-și ordoneze lumea, să-i găsească un sens şi să-şi sporească percepţia asupra ei precum și admirația, câștigând abilitatea de a număra sau calcula, de a scrie sau citi în mediul pregătit, ca și rezultat (nu obiectiv), s-au creat materiale speciale, materialele Montessori.

– educaţia Montessori sprijină dezvoltarea voinţei copilului, prin decizii constante (alegeri) dezvoltându-se abilitatea copilului de a-şi asculta interesele şi impulsurile, devenind astfel independent și diciplinat.

 


Un mediu pregătit

Educaţia Montessori caută să ofere copiilor medii ideale amenajate în funcţie de fiecare etapă de dezvoltare; acest lucru le permite să răspundă chemării interioare a ‘stărilor senzitive’ specifice şi le oferă libertatea să acţioneze în concordanţă cu tendinţele lor umane înnăscute.

Astfel, dacă educaţia este văzută ca o metodă de a împlini potenţialul optim al copilului pentru fiecare faţetă a personalităţii sale în devenire, acest ‘mediu pregătit’ oferă o fundaţie sigură şi permanentă pentru educaţie.

Mediul pregătit este diferit pentru fiecare plan de dezvoltare dar ghidat de aceleaşi principii. Mediul pregătit şi rolul profesorului în clasă deosebeşte Montessori de celelalte abordări educaţionale.


Materiale Montessori

Primele materiale pe care le întâlneşte copilul în Casa Copiilor Montessori sunt activităţile ‘vieţii practice’. Acestea sunt activităţi de zi cu zi, cu care copilul este familiarizat de acasă, precum a turna un lichid, a curăţa o masă, a curăţa pantofii sau a încheia nasturi. Copilul este ajutat să câştige independenţă prin achiziţionarea anumitor abilităţi şi, în acelaşi timp, principalul scop al acestor activităţi este de a ajuta copilul să-şi dezvolte capacitatea de a se concentra şi a-şi coordona mişcările.

Celelalte arii ale curiculei pentru copiii de la această vârstă sunt senzorială, matematica şi limbajul.


Grupe de vârste mixte

Copiii din şcolile tradiţionale sunt singurii membri ai societăţii împărţiţi după vârstă. Dacă ne uităm în familie sau în societate, în general, interacţionăm constant cu oameni care sunt mai tineri sau mai în vârstă.

Grupa de copii cu vârste mixte reprezintă o trăsătură importantă a educaţiei Montessori. De vreme ce copiii au nevoie de medii diferite în etape diferite ale dezvoltării lor, clasele sunt amestecate în intervale:  0-3 ani, 3-6 ani, 6-12 ani sau 12-15 ani.

Copilul cel mai mic este înconjurat de modele puţin mai dezvoltate decât el. În mod similar, Copilul mai mare se găseşte într-o poziţie de responsabilitate şi, arătându-i copilului mai mic ce ştie, îşi confirmă, într-un mod mai sigur decât orice test, dimensiunile cunoaşterii sale.

Astfel, cooperarea înlocuieşte competiţia şi devine forţa motoare în aceste mini-societăţi. Auto-educaţia facilitată de mediul pregătit înseamnă că fiecare Copil învaţă şi se dezvoltă în ritmul său.


Libertate şi disciplină

Mediul Montessori oferă copiilor structura socială și instrumentele de care au nevoie, însă aceştia au nevoie şi de libertate pentru a le folosi şi a-şi manifesta tendinţele de a repeta, a explora sau a manipula: astfel, fiecărui Copil i se oferă libertatea de a alege, interacţiunea copilului cu mediul fiind productivă atunci când este auto-aleasă şi fundamentată pe interesul propriu.

Fiecărui copil i se acordă, de asemenea, libertatea de timp: este liber să lucreze cu o activitate cât timp doreşte, liber să o repete de oricâte ori doreşte sau să nu se grăbească. În mod paradoxal, tocmai această libertate conduce la disciplină.

Educaţia Montessori sprijină dezvoltarea voinţei copilului. Prin decizii constante se dezvoltă abilitatea copilului de a-şi asculta interesele şi impulsurile. Dar, în acelaşi timp, mediul în sine conţine limite, atât naturale cât şi sociale, prin care copilul practică constant inhibarea acelor impulsuri,  singura limită la libertatea individuală fiind nevoile grupului ca întreg.